Raportul SRI

EPISODUL I (1/2), TIMISOARA '89

Evaluata in ansamblu, evolutia vietii social-politice din Romania ultimilor ani de regim ceausist se indrepta inevitabil spre o explozie sociala. Chiar daca se mentinea preponderent in forme latente, "opozitia muta" afisata de majoritatea populatiei tarii transmitea o stare tensionala care a indus la nivelul conducerii comuniste din acea vreme perceperea unui pericol potential.

La identificarea acestuia au contribuit si informarile inaintate cuplului dictatorial de catre Departamentul Securitatii Statului (DSS) si celelalte structuri informative, care, desi evitau sa evidentieze adevaratele cauze ale situatiei date, sugerau, in linii generale, starea deosebit de tensionata existenta in segmentele socio- profesionale.

Receptarea acestor informatii si, in general, a starii politico-sociale reale erau, insa, minate de faptul ca nucleul de decizie al regimului dictatorial pierduse contactul cu realitatea sociala din tara, ceea ce explica si arbitrariul pe care il promova cu obstinatie in actul de conducere. In aceste conditii, contururile pericolului real care ameninta regimul comunist erau mult estompate, iar originea sa era atribuita in masura covarsitoare actiunii unor factori externi si nu adevaratelor cauze, care erau de sorginte interna si tineau de esenta regimului totalitar care, prin actele sale, inculcase in populatia tarii o stare tensionala in prag de explozie.

De altfel, orice analist serios, ar fi tras concluzia ca iminenta unei revolte sociale este de domeniul evidentei si, ca atare, momentul detonarii este numai o chestiune de timp. Conditiile generale intrunite la nivelul intregii tari erau marcate, insa, in anumite zone, de particularitati favorizante. Asemenea conditii speciale erau intrunite,cu certitudine, la Timisoara:

• existenta unei atitudini anticomuniste manifeste in randul populatiei locale,mai putin predispusa la "asteptarea" schimbarii situatiei; -plasarea zonei geografice respective la confluenta unor factori de propaganda extrem de activa si in aria d de receptie optima a unor posturi de radio si TV din ta rile vecine, ale caror emisiuni erau centrate pe "prob lema romaneasca"; - o mai mare influenta occidentala, de traditie democratica in conceptia si comportamentul localnicilor;
• intensa mediatizare de catre centrele de propaganda din Europa Occidentala si Ungaria a "cazului pastorului Laszlo Tokes";
• persistenta unui cadru de relatii (inclusiv de rudenie) si contacte mult mai dezvoltate cu cetatenii din tarile Europei Occidentale si Centrale, apropierea frontierei, precum si specificul compozitiei etnice a regiunii ofereau, in mod natural, conditii propice unor forte externe pentru actiuni indreptate impotriva regimului comunist din Romania.

Informatiile pe care le detinem arata, insa, ca, atat cursul evenimentelor de la Timisoara, clar anticomuniste, cat si deznodamantul lor au fost determinate in mod fundamental de populatia Timisoarei. In nici una dintre fazele sale, revolta de la Timisoara impotriva regimului comunist n-a fost determinata in mod esential de alti factori decat cei care au rezultat din starea reala a populatiei la acea data.

In contextul evenimentelor care au condus la caderea in serie a regimurilor comuniste din spatiul est-european, Romania devenise, insa, obiect al unor preocupari speciale si al actiunilor mai multor centre externe de putere care, din ratiuni diferite, erau interesate in daramarea celei mai conservatoare structuri comuniste din aceasta parte a continentului.

Unele date, aflate in posesia SRI, ofera indicii privind chiar o anumita implicare externa in desfasurarea evenimentelor din decembrie 1989 la Timisoara. Astfel, exista documente ale fostului DSS care atesta ca, inca din toamna anului 1988 - pe fondul inaspririi relatiilor dintre conducerea ungara si regimul de la Bucuresti - structurile informative ungare si-au intensificat actiunile asupra Romaniei prin:

• regruparea transfugilor romani in lagare, exploatarea lor informativa, selectionarea si instruirea specifica a unora dintre ei pentru misiuni clandestine in Romania. Astfel de actiuni au fost realizate in lagarul de la Bicske, fapt probat si de declaratiile transfugilor Has Florin, Lamping Gabriel, retinuti la sfarsitul lunii octombrie 1989, in timp ce incercau sa se intoarca fraudulos in tara;
• sporirea numarului de treceri ilegale a frontierei dinspre Ungaria in Romania si returnarile masive de fugari de catre autoritatile maghiare, care dadeau mai degraba contururile unei actiuni dirijate. Semnificativ este si faptul ca, in cazurile in care punctele de control trecere frontiera le refuzau intrarea in tara intrucat nu posedau documente, respectivii transfugi erau instruiti sa treaca frontiera prin sectoarele aflate in raspunderea unitatilor de graniceri, pentru a forta astfel autoritatile romane sa-i retina;
• intensificarea trimiterii de cadre si agenti, sub diverse acoperiri, care actionau preponderent in zona Banatului. Pe langa sarcinile "uzuale", acestia aveau ca misiuni si culegerea de informatii tactice, precum si de date destinate sustinerii propagandei efectuate indeosebi prin postul de radio ungar KOSSUTH si emisiunea PANORAMA a televiziunii budapestane.

Unele date atesta ca si dispozitivul informativ sovietic a fost conectat la pregatirea si desfasurarea evenimentelor de la Timisoara.

Incepand cu data de 9 decembrie 1989, a crescut substantial numarul intrarilor de "turisti" sovietici - majoritatea "in tranzit" spre Iugoslavia - cu autoturisme particulare, de la o medie de 80 la peste 1.000 de masini pe zi. Autoturismele, ocupate de regula de 2-3 barbati in varsta de 25-40 de ani, se deplasau, de cele mai multe ori in coloana. A atras atentia faptul ca unele aveau numere consecutive si stare tehnica asemanatoare (multe noi). Descoperirea de arme la bordul unora dintre ele a determinat ca acestora sa le fie interzisa intrarea in Romania. Cert este ca la Timisoara se afla un mare numar de "turisti" sovietici, carora li s-au adaugat, in zilele de 15, 16, 17 decembrie 1989 cei care se intorceau din Iugoslavia.

Exista, de asemenea, indicii ca pe timpul evenimentelor de la Timisoara s-a intensificat activitatea unor persoane cunoscute ca agenti sovietici si ca aceasta a fost coordonata cu cea a "turistilor". Semnificativ este si faptul ca o asemenea persoana, dupa ce a contactat mai multi intelectuali filosovietici din Timisoara (participanti la evenimente), s-a deplasat in seara zilei de 21 decembrie 1989 la Bucuresti, unde, conform propriilor afirmatii , "a predat Ambasadei URSS documente privind derularea evenimentelor".

O activitate aparte a desfasurat fostul consul general al Iugoslaviei la Timisoara, MIRKO ATANASCHOVICI, cadru al Serviciului de informatii Iugoslav, infiltrat intr-o agentura a serviciilor speciale ungare. Acesta a intretinut relatii stranse cu personalitati locale cunoscute, cu care se intalnea si pe care, concomitent, le supraveghea. In timpul revolutiei, a stabilit legaturi cu un grup de revolutionari, preluand o lista cu doleantele acestora, pe care a scos-o in Iugoslavia. A circulat frecvent intre Romania si Iugoslavia, uneori trecand frontiera de 2-3 ori pe zi. De asemenea, frontiera romano-iugoslava a fost uneori folosita pentru intrarea clandestina in tara a unor cetateni romani instruiti in Ungaria pentru activitati destabilizatoare.

Relevarea acestor aspecte cu privire la o anumita implicare externa in evenimentele de la Timisoara s-a dorit a fi o contributie, cu mijloacele noastre specifice, la dimensionarea mai exacta a unei probleme controversate si inca neelucidata pe deplin. Ca atare, precizarile facute trebuie intelese numai din aceasta perspectiva si, in nici un fel, ele nu pot aduce atingerea unui adevar, pe cat de simplu, pe atat de incontestabil: revolutia de la Timisoara a fost a timisorenilor, iar victoria ei se datoreste, in buna masura, pactizarii armatei cu majoritatea anticomunista covarsitoare a populatiei timisorene.

Mediatizarea internationala ampla, indeosebi de catre radioteleviziunea ungara, a situatiei pastorului Laszlo Tokes si ordinul dat de catre Ceausescu pentru aplicarea hotararii judecatoresti de evacuare a acestuia au generat manifestari de solidaritate exprimate de cateva zeci de persoane, prezente in seara zilei de 15 decembrie 1989, in fata casei parohiale. Actiunea s-a consumat fara producerea vreunui incident.

Desi in 16 decembrie, la pranz (dupa anuntarea persoanelor prezente ca sentinta de evacuare a pastorului a fost anulata), numarul simpatizantilor, completat intre timp cu grupuri de curiosi, a scazut foarte mult, dupa amiaza, in imediata vecinatate a casei parohiale, au aparut si au inceput sa se manifeste, tot mai zgomotos, unele grupuri de tineri. Acestia incitau la actiuni violente, solicitau altor persoane sa se ralieze si ii calificau ca "lasi" pe trecatorii care nu le acordau atentie.

Sesizate, autoritatile au dispus deplasarea la fata locului a unei subunitati de interventie a organelor de ordine (28 de ofiteri si subofiteri de militie), ceea ce a accentuat starea tensionala in zona. Lasarea intunericului si cresterea numarului de curiosi a coincis cu momentul atacarii fortelor de ordine si dezorganizarii dispozitivului acestora. Consecutiv acestui moment, a urmat spargerea vitrinelor de la toate unitatile comerciale din zona si blocarea mijloacelor de transport in comun, de catre persoane printre care se aflau si multi indivizi cunoscuti ca facand parte din lumea interlopa a orasului.

Pe masura ce s-a conturat o participare mai numeroasa a cetatenilor la actiunile de strada, o parte insemnata a nucleului activ in faza de initiere a acestora s-a retras din prim-planul activitatilor respective, unii dintre ei aparand ulterior, in diferite ipostaze, in derularea evenimentelor.

Cu privire la actiunile nucleului respectiv, mai multi participanti la evenimente au observat si au relatat ca multi dintre membrii grupurilor mentionate nu pareau a fi timisoreni si erau interesati daca actiunile violente, odata declansate, vor fi continuate de localnici.

Acest aspect a fost sustinut in timpul "procesului de la Timisoara", cand s-a precizat ca au fost observate grupuri de tineri (dintre cei care au instigat si actionat in zona casei parohiale) care s-au retras dupa aceea din perimetrul incidentelor. Este cunoscut cazul lui BERNARD DENES, din Targu Mures, str. Morii nr. 7, care a relatat ca, in perioada 15-17 decembrie 1989, se afla cu un grup de 16-20 persoane in fata bisericii reformate din Piata Maria, scandand "Romani, veniti cu noi!". Anterior evenimentelor, Bernard Denes plecase fraudulos , in anul 1989, in Ungaria. Ulterior, acesta a parasit iar tara, stabilindu- se in Ungaria, avand buletin maghiar cu nr. 5110667787.

Protestul initial, cantonat strict pe o problema particulara (evacuarea lui Laszlo Tokes), precum si actiunile violente din Piata Maria au constituit ocazia declansarii unui protest social, care, de data aceasta, avea o cu totul alta conotatie: obtinerea unor conditii mai bune de viata si schimbarea regimului politic.

Astfel, numarul persoanelor implicate a crescut rapid (fortele de ordine estimandu-l la peste 1.000), acestea punandu-se in miscare spre diverse zone sau intreprinderi ale orasului pentru a atrage alti cetateni.

Actiunea fortelor de ordine a crescut si ea rapid in amploare si intensitate, fiind angrenate progresiv efective locale ale militiei, trupelor de securitate, pompierilor si trupelor de graniceri. Intre altele, aceste actiuni s-au soldat cu retinerea a circa 180 participanti, pana la data de 17-12-1989, ora 4,40 (conform inregistrarilor efectuate de grupa de comanda a fostului inspectorat judetean Timis al M.I.)

Situatia creata a fost receptata de organele locale si centrale ale puterii ca prezentand un pericol extrem de mare.

Pentru prima data, fortele de ordine implicate pana in acel moment se dovedisera incapabile sa mentina situatia sub control, ceea ce, probabil, pentru varfurile puterii comuniste conducatoare a constituit un semnal sever, a carui semnificatie releva ca, in realitate, nu era vorba de "grupuri violente de huligani". De altfel, anchetarea celor retinuti - efectuata de cadre de militie si securitate - evidentia provenienta multora dintre acestia din randul personalului muncitor de la intreprinderi timisorene. Drept urmare, evenimentele declansate la Timisoara au fost receptate ca veritabili germeni ai unei revolte, a carei unda de soc se putea propaga la nivelul tarii. Aceasta explica, in parte, de ce , din ordinul lui Ceausescu, au intrat in actiune si unitatile din zona ale Ministerului Apararii Nationale (componente ale Diviziei 18 Mecanizate - inclusiv din Buzias - si Diviziei 34 Aparare Antiaeriana) care s-au adaugat celor apartinand Ministerului de Interne, aflate deja in teren.

Decise sa "restabileasca ordinea" cu orice mijloace, varfurile politice comuniste au impus, in acest sens, implicarea unui sistem de forte care, prin dimensiunile sale, era disproportionat in raport cu amplitudinea evenimentelor din acel moment. In sprijinul acestei idei vine si faptul ca fortelor existente pe plan local urmau sa li se alature unitati militare din Arad, Buzau, Caracal, Caransebes etc, cat si decizia conform careia coordonarea actiunilor revenea unor reprezentanti ai esaloanelor superioare de partid si militare, trimisi special in acest scop la Timisoara. Si in acest caz s-a produs acea reactie tipica regimului totalitar, incapabil sa inteleaga natura evenimentelor, dar dispus sa puna in miscare, in orice moment, forte insemnate pentru anihilarea oricaror interese potrivnice intereselor sale.

Una din actiunile semnificative, in 17 decembrie 1989, a fost defilarea a patru coloane de militari, in jurul orei 11,00, prin zona centrala a orasului. Preconizata ca o actiune de intimidare, in realitate aceasta s-a soldat, intre altele, cu atacarea subunitatilor de militari neinarmati de catre grupuri din randul manifestantilor. Din acel moment, evenimentele s-au derulat cu rapiditate, ducand la o stare conflictuala ireversibila, scapata de sub control.

Declararea "starii de necesitate" la Timisoara a condus la punerea in aplicare a planurilor de actiune pentru situatii deosebite. La scurt timp dupa aceasta, in seara zilei de 17 decembrie (ora 14,45) s-a transmis primul ordin de "alarma de lupta partiala" catre U.M. 01115 (Giroc), toate celelalte unitati din garnizoana fiind alarmate pana la ora 18,45 prin transmiterea indicativului "Radul cel Frumos". Aceste ordine au constituit baza pentru inarmarea tuturor militarilor, distribuirea munitiei de razboi si scoaterea in strada a tehnicii de lupta. Desi initial s-a hotarat concentrarea acestor forte doar in trei puncte ale orasului, ulterior, datorita deteriorarii rapide a situatiei, fortele au fost divizate in peste 50 de dispozitive stabile si mai multe patrule mobile.

Pe fondul manifestarilor de protest, s-au produs si actiuni de provocare la adresa armatei. Analizate ulterior, unele dintre aceste actiuni conduc la ipoteza unei pregatiri prealabile si profesioniste, concretizate in: -ruperea antenelor statiilor radio de pe tehnica de lupta; -blocarea rotilor motrice si de intindere a tancurilor cu fier beton cu diametrul de 30 mm, confectionat in forma de U, ce nu putea fi pregatit la fata locului; folosirea, de catre unele persoane, a unor chei speciale, necesare deschiderii rezervoarelor suplimentare de motorina si incendierea carburantului; -folosirea "sticlelor incendiare" (care, de asemenea, necesita o pregatire anterioara); in mai multe declaratii date de catre militari in termen si de unii ofiteri se mentioneaza ca din randurile demonstrantilor se aruncau inspre militari cu bile de rulmenti, obiecte care, de asemenea, presupun premeditarea si pregatirea prealabila.

Provocarea armatei este sustinuta de situatiile in care militarii au fost agresati, actiuni soldate cu raniti si chiar cu morti. Relevant este cazul lt.maj. BANICOIU ION, mecanic-conductor de tanc, care a fost lovit in cap cu un topor, fapt sustinut prin declaratia maiorului GHIBEA DOREL, de la U.M. 01115 Timisoara, data Procuraturii Militare Timis in martie 1990.

Actiunile militare, desfasurate de unitati ale M.Ap.N. si M.I. (trupe de securitate si graniceri) alaturi de fortele de ordine (milita) au atins intensitatea maxima in ziua de 17 decembrie 1989 (inclusiv in noaptea dinspre 18 decembrie). Astfel, din totalul victimelor inregistrate la Procuratura Militara Timisoara, in data de 17 decembrie au fost ucise prin impuscare 66 de persoane si ranite alte 196.

Numarul foarte mare de cartuse trase in aceste zile, raportat la cel al victimelor rezultate exclude, insa, suspiciune ca cel putin o subunitate militara (apartinand M.Ap.N. sau M.I.) sa fi executat, in mod voluntar si cu intreg efectivul, foc direct asupra unei grupari de demonstranti.

Celelalte victime (7 morti si 98 de raniti) s-au adaugat in cursul actiunilor din zilele de 18 si 19 decembrie. Demn de retinut este faptul ca in intervalul 20-22 decembrie nu au fost inregistrate persoane ucise prin impuscare, ci numai 2 raniti.

La Timisoara, in perioada 17-19 decembrie 1989, au fost inregistrati, in total, 73 de morti si 296 raniti, conform evidentelor Procuraturii Militare Timisoara.

O situatie aparte privind victimele revolutiei timisorene, care a avut un larg ecou in constiinta publica, este reprezentata in cazul celor 40 de morti ai Timisoarei, transportati la Crematoriul Cenusa din Bucuresti, pentru a fi incinerati. Pe marginea acestui caz a proliferat o intreaga literatura, punand in circulatie o suma de ipoteze doar partial congruente, fiind marcate de numeroase aspecte contradictorii.

Din datele aflate in posesia Serviciului Roman de Informatii, rezulta ca pentru a ascunde adevaratele proportii ale represiunii, in noaptea de 17/18 decembrie 1989, Ceausecu Elena, consultandu-se cu Bobu Emil si Postelnicu Tudor a hotarat sa fie incinerate o parte a cadavrelor celor impuscati. Aceasta dispozitie - comunicata generalului Nuta Constantin la 18 decembrie - a fost transpusa in practica incepand cu noaptea de 18 spre 19 decembrie.

Informatiile obtinute nu aduc elemente deosebite in raport cu cele aflate deja in posesia justitiei, care in cadrul procesului "Timisoara" a retinut, in esenta, urmatoarele:

• Colonelul Dehleanu Ion, seful militiei judetene, a solicitat intreprinderii COMTIM autoizoterma de mare tonaj cu care s-au transportat cadavrele;
• selectarea acestora a efectuat-o col. Ghircoias Nicolae, seful Institutului de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al Militiei, dupa criterii inca neelucidate;
• incarcarea si transportul mortilor la Bucuresti s-au efectuat de echipe compuse din cadre ale Militiei judetene Timis care au actionat la ordinul lt.col. Corpodeanu Ioan (loctiitor al sefului militiei); de la km 36 (autostrada Bucuresti-Pitesti) autoizoterma a fost preluata de cadre ale Inspectoratului General al Militiei, comandate de col. Baciu Ion, seful Directiei Economice;
• incinerarea cadavrelor la Crematoriul uman "Cenusa" s-a realizat incepand din noaptea de 19/20 decembrie 1989 sub paza unor ofiteri ai militiei economice;
• la realizarea acestei actiuni a contribuit generalul maior Macri Emil, seful Directiei a II-a din Departamentul Securitatii Statului, care a luat legatura telefonica la Timisoara cu Ganciu Gheorghe (ofiter de securitate in rezerva, care ii fusese subordonat), controlor de cimitire, cerandu-i sa asigure colonelului Baciu de la I.G.M. conditiile necesare pentru incinerarea, in secret, a cadavrelor.

Persista insa semne de intrebare in legatura cu identitatea unei parti din cei incinerati, generate de faptul cu nu au putut fi identificati si nici nu a fost revendicata de catre rude disparitia lor. Neidentificarea lor este, partial, consecinta faptului ca fostul colonel de militie Ghircoias Nicolae - care in decembrie 1989 a preluat de la spitalul judetean Timis inregistrarile referitoare la cei impuscati - a distrus prin ardere intregul set de documente la 22 decembrie, dupa fuga cuplului dictatorial.

O componenta certa a sistemului de reprimare au fost dispozitivele mixte. Din datele pe care le detinem, rezulta ca, din ordinul generalului Nuta, in 18-12-1989 s-au constituit 8 asemenea structuri, formate din cadre M.I. (militie, graniceri si trupe de securitate). Aflate sub comanda unor cadre de milite, aceste dispozitive sunt cunoscute sub indicativele D1-D8. Ele au fost dispuse in diferite zone ale orasului si au actionat din dimineata zilei de 18 decembrie pana pe 20 decembrie, orele 15,00.