"Timisoara 16-22 Decembrie 1989"

Miodrag Milin

Partea 4

Ziua de duminica, 17 Decembrie 1989, a fost cea mai cumplita zi din istoria orasului Timisoara. Dupa 45 de ani de pace si viata linistita, orasul florilor si al parcurilor s'a transformat pe neasteptate intr'un sinistru camp de lupta. Fortele de ordine si de interventie au declansat un demential uragan de foc ucigator asupra populatiei pasnice, asupra copiilor Timisoarei. Dincolo de moartea pe care o semanau, cei a caror unica "vocatie" a fost terorizarea constiintelor (mularea lor dupa calapodul dictaturii paranoicului) au dorit sa ucida speranta de libertate in oamenii acestui oras, sa dea o infioratoare lectie-avertisment intregii Romanii.

La iesirea din schimbul de noapte (duminica, pe la ora 7), Liliana Popa (laboranta la CET) s'a indreptat direct spre Maria. Erau militieni peste tot. Toate magazinele aveau vitrinele sparte. Se putea totusi circula. Pe jos erau cioburi, pietre, urme de foc. Personalul magazinelor degaja spatiile de obiectele imprastiate in cursul noptii. Oamenii erau impiedicati sa stea in grupuri. Li se ordona sa circule fara oprire. Liliana a ramas dezamagita. In seara precedenta se intelesesera ca cei prezenti sa reziste in piata pana dimineata, cand urmau sa fie schimbati cu cei veniti de la munca. S'a indreptat spre casa.

Ioan Ghidarcea si Aurel Badea se aflau duminica, pe la ora 10, in fatza Regionalei CFR. Spre casa parohiala din Maria era multime de privitori, pe trotuare. Accesujl la biserica reformata era insa supravegheat de un cordon de militieni, purtand casti si bastoane. Cei doi s'au indreptat spre str. Cluj (ora 11). Dinspre Calea Girocului veneau 2-3 companii de sooldati in tinuta de parada, avand ofiterii in fatza si drapelul unitatii desfasurat. Purtau pe umar armele cu baioneta pusa. Ghidarcea avea sentimentul ca asistau "la un gen de demonstratie de forta din partea armatei".

Dr. Viorel Tigu (55 ani, pictor-restaurator, dr. in istoria artelor, Timisoara) isi facea plimbarea matinala. Constata cu uimire ca la Judeteana n'a mai ramas intreg nici un geam. De peretele cladirii se zareau prinsi bulgari de noroi. Se vedea bine ca pe acolo fusese multa lume in seara precedenta: pana spre podul Neptun (Decebal), pamantul era batatorit, erau urme de crengi rupte. Pe jos sute de kg de geamuri sparte! Maturatorii faceau de zor curatenie. A remarcat: "Rau v'or mai aranjat!" O femeie dintre ei i-a raspuns: "Bata-i Dumnezeu! Macar sa le fi spart si geamurile din spate, ca mult ne-au ticalosit!"

Pe accesele laterale ale cladirii erau cate doua camioane cu militari si cate un TAB (transportor amfibiu blindat). In intrarea din dreapta cladirii (str. Leonte Filipescu) se zarea si un autotun de pompieri cu geamurile tandari. Continuandu-si drumul spre gara Fabric (pe la ora 9), a trecut pe langa sediul Unitatii de Pompieri. A constatat ca in curtea unitatii "95% din masini nu mai aveau geamuri". Militarii aflati prin curte se amuzau teribil de ceea ce le era dat sa vada.

Pe la ora 11.30 a iesit spre Maria. Multimea de 4000-5000 de oameni huiduia si fluiera o fanfara militara, care se indrepta spre catedrala. Ziceau ca defileaza si trupe -- diin cauza multimii nu se vedea clar. Cu multimea a intrat in Piata Operei. Venea lume multa din toate partile. Lumea a fost atat de numeroasa ca s'au postat si pe treptele catedralei. Tineri se ridicau pe soclurile bateriklor de iluminat din piata, vorbind grupurilor mari. Erau grupati pe intreprinderi, fiindca se strigau: "Unde sunt cei de la UMT?" "Unde sunt cei de la Electromotor?"... Cei ce le vorbeau erau recunoscuti de catre multime: ii exprimau propriile revendicari (oamenii erau in asentiment deplin cu vorbitorii).

Printre vorbitori au fost si studenti [...]. In marea ei majoritate, multimea era formata din tineri. Cei mai in varsta si-au dorit sa fie suportul moral, "dar eroii au fost tinerii", accentueaza Viorel T,igu. [...] Ca orice bun credincios, Dumitru Curiban a luat parte la slujba oficiata in acea duminica dimineata la catedrala. Cand a iesit (era trecut de ora 10), si-a vazut prietenii cu care fusese in Maria sambata seara. Era plin de lume. Au inceput sa scandeze: "Romani, veniti cu noi!" Un necunoscut, care le inspirase incredere din primul moment, tocmai isi facuse aparitia in fruntea unui grup (era Petre Boro$oiu {28 ani, actor, Timisoara}). S'au reunit in parta stanga a pietei, dinspre Filarmonica. Au pornit apio prin fatza Primariei, pe b-dul Victoriei, peste podul M'angelo, in complex. In sensul giratoriu au oprit si troleibuzele; si au scandat continuu "Romani, veniti cu noi!" S'a incercat sa fie mobilizati si studentii. Pe usile caminelor erau puse lacate. Unele au fost rupte. Se striga: "Ce mai aveti de pierdut? De ce nu veniti cu noi?" Au venit, dar putini.

Demonstrantii si-au continuat drumul pe b-dul V. Parvan, pe splai si au ajuns la Regionala CFR. Erau in jur de 7000-8000 (ora 12). Pe langa ei au trecut, venind dinspre Iosefin, vreo 4 masini blindate si un autotun al pompierilor. Doua blindate chiar s'au intors in sens opus, spre masa care inainta. Din acestea s'au aruncat fiole cu gaze lacrimogene. Dumitru le-a propus celor din preajma sa mearga la catedrala, acolo puteau fi mai feriti. Au pornit spre catedrala. Aici s'au inteles sa plece spre Judeteana. Intentionau sa stea de vorba cu cei din conducere. In fatza, la Opera se scanda: "UMT-ul! UMT-ul!"

Au pornit catre muzeu. Un lt.-colonel ce militie, care circula cu masina, a fost oprit de un grup, luat pe joos si pus sa scandeze impreuna cu multimea impotriva dictaturii. [...] Coloana era dirijata de aceiasi patru tineri de initiativa, dintre care se distingea persoana inalta, dinamica, a lui Petre Boro$oiu. Urmand acelasi traseu, a pornit spre casa si Viorel T,igu. La intrarea in muzeu, a zarit un grup de trei intelectuali. Dintre ei, doi muzeografi. Unul l-a intrebat: "Viorele, ce vor aia?" A ramas blocat: "Cum 'ce vor aia'?" -- cand ei erau la 50 de metri de evenimente, iar in piata erau 30000 de manifestanti! Dupa ce si-a revenit, pe moment, a raspuns iritat: "Vor ceea ce trebuie sa avem!" Exact in acel moment se scanda: "Libertate! Libertate! Jos dictatorul!" Atunci s'a intors si le-a strigat: "Auziti, auziti ce vor?!"

Au patruns in b-dul 23 August prin intersectia de la Banca Nationala. In fatza lor statea desfasurat un cordon format din militari (cu pari) alternand ccu o trupa de interventie (cu scuturi, casti albe si bastoane): un militar, un "interventionist". Acestia blocau bulevardul in altura cladirii Consiliului, dinspre Facultatea de Medicina. Cealalta latura a edificiului era flancata de un cordon asemanator, cu fatza spre podul Neptun, desfasurat de la str. Filipescu la Palatul Pionierilor de vis-a-vis. In spatiul liber [...] cate doua autotunuri ale pompierilor si un autocamion cu trupe de interventie. Coloana s'a oprit la vreo 30 de metri de cordon. Fiind in fatza, Adrian vedea ca si din partea opusa, dinspre podul Decebal, venea multa lume [...]. Cei din cordon ii amenintau: "Avem ordin sa va lovim! Plecati acasa!" Masa se apropia amenintator: "Fara violenta! Fara violenta!"

La un moment dat, cordonul s'a desfacut pe o distanta de 5-6 metri, pentru a permite inaintarea unui autotun (ora 13.30-14). Masina a patruns 3-4 metri in fatza cordonului si i-a improscat pe demonstranti cu apa si spuma. S'a retras apoi si a venit alta. Cand au vazut ca si a doua masina venea sa-i stroopeasca, au navalit asupr ei. au aruncat cu pietre, au spart geamurile, au patruns in cabina, l-au izbit in cap pe sofer (era militar, avea chipiu ca de ofiter) cu teava metalica de la furtun. In cabina mai erau doi soldati, care au fost scosi si batuti. Cativa au desurubat capacul de la rezervorul de benzina, au imbibat cu aceasta niste mantale militare (probabil de la cei din cabina) si au dat foc cu un sul de hartie facut din poza lui Ceausescu. Masina s'a aprins imediat. O asemenea manta, arzand, a fost azvarlita si in cabina. Lumea a navalit si asupra cordonului. S'a incins o adevarata batalie. Demonstrantii erau si ei inarmati cu sticle, caramizi, rangi. Si-au facut rost de pari de la soldatii batuti. Si Adrian si-a gasit o teava de furtun. L-a atacat un soldat mai pipernicit, cu parul ridicat. A azvarlit cu teava in el. Acesta s'a ferit lasandu-se in jos. A incercat sa izbeasca cu parul de jos, peste picioare. Baiatul a apucat de par si, cand militarul s'a ridicat, l-a lovit in fatza. A izbit chiar in catarama castii, ranindu-si mana. Copilul l-a inhatat si l-a lovit in casca, care a rasunat ciudat, metalic. Deodata s'a strigat: "Vine militia! Vine militia! Fugiti!" Cei de acolo au alergat spre podul Decebal (Neptun). Batalia se desfasura si la celalalt cordon, dinspre pod. Oamenii au aprins trei dintre masinile pompierilor si camionul militar. Al patrulea autotun de apa a fost dirijat spre Bega, in partea dinspre parcul pionierilor, si pravalit in apa. Doua masini ale pompierilor au ars pe locul initial, iar cea de-a treia si camionul in partea dinspre Spitalul ASCAR. Cei din echipaje care au reusit sa se salveze de multime au cautat sa scape in str. Filipescu, unde s'au catarat in doua autocamioane. Acestea au demarat in graba spre b-dul Leon. Salajan. Lumea dezlantuita a spart vitrinele a scos cartile lui Ceausesc din libraria apropiata si le-a dat foc langa camionul care ardea. S'a facut un fum ingrozitor. Totul mirosea a cauciuc ars. S'au apucat sa sparga si ferestrele Judetenei. Au intrat pe geam in cladire si au aruncat tot ce le cadea in mana: masini de scris, scaune, sertare, picioare de birouri, birouri intregi, sertare, chiar un frigider, pungi de carne, salam, cafea, ciocolata, ghivece de flori, o usa, ferestrele erau smulse din t,at,ani si zvarlite. Cu hartiile stranse gramada au vrut sa puna fooc cladirii intr'o incapere de la parter. In acel moment insa cineva a strigat: "Fugiti, ca vine armata!"

Adrian a vrut sa iasa pe usa in coridor, cand s'au si zarit militarii cu armele avand baioneta pusa. Au somat: "Stai, ca trag!" Cei doi au fugit inapoi in incapere si au sarit afara pe fereastra (era la parter). Altii au sarit de la etajul prim, iar unii chiar si de la al doilea etaj. Dumitru Curiban a patruns si el in Judeteana. Au forta usa, copiii aruncau cu pietre in ferestre. Majoritatea celor cre au strabatut inauntru erau oameni foarte tineri si coopii. Au intrat si cativa maturi. Voiau sa afle cine este la Judeteana. La parter nu era nimeni. Cand sa urce spre etaj, le-a iesit in fatza un capitan al armatei. Nu a putut sa mai ramana. Intre timp, copiii au incendiat coovoarele de jos din hol. A incercat sa stinga focul si sa scoata copiii afara. De afara au navalit trupe care au inceput sa imprastie lumea, lovind in toate partile, cu paturile de arma si cu baioneta.

O femeie a cazut in fatza intrarii, strapunsa de baioneta. Cei care interveneau nu aratau totusi a fi soldati. Dumitru si-a dat seama cat de mult semanau aceia care au intervenit la Brasov cu doi ani in urma (era soldat acolo): niste vlajgani, cu adevarat "duri".

Stim bine insemnatatea exceptionala pentru mersul ulterior al revolutiei a atacului, a ocuparii si a devastarii cladirii Consiliului Judetean din Timisoara: aceasta a provocat reactia violenta a dictatorului, ordinul de a se trage in mase (dat duminica, 17 Decembrie, la ora 17).

DE ACUM EVENIMENTELE AU PORNIT PE CALEA FARA DE INTOARCERE.